marți, 15 septembrie 2009

Diamantul Koh-I-Noor

Diamantul este o forma cristalina a carbonului, care se formeaza la temperaturi si presiuni foarte mari. De aceea, in mod natural, diamantele se formeaza in rocile topite, situate la andancimi de 100-200 de km. Cristalele tip diamant, sunt aduse la suprafata Pamantului prin eruptiile vulcanilor. In aceasta calatorie, o parte din ele se vaporizeaza sau se transforma in grafit ( material din care se confectioneaza minele de creion).
Pentru vechii greci, erau lacrimi ale zeilor. Urmaşii Romei vedeau în ele frânturi desprinse din stelele căzătoare. Marii împăraţi ai lumii le-au purtat încrustate pe mânerele săbilor sau şi-au împodobit veşmintele cu ele. Se spune că ar fi fost presărate din belşug chiar şi pe săgeata zburdalnicului zeu al iubirii, Cupidon...
Indiferent de "spaţiu" şi "timp", diamantele au stârnit admiraţia şi invidia, iar poveştile despre puterile lor magice au rămas la fel de vii.

În 2002, cortegiul funerar al Reginei Mamă a Marii Britanii a străbătut străzile Londrei, deasupra sicriului fiind aşezată coroana pe care ea o purtase doar o dată în viaţă - în 1937, atunci când a fost încoronată alături de regele George al VI-lea.

Inevitabil, toate privirile au căutat "piesa de rezistenţă" a coroanei, diamantul "Koh-i-Noor", despre care se spune că ar fi fost descoperit în urmă cu 5.000 de ani, fapt pomenit chiar şi în vechile scrieri sanscrite. Hinduşii spun că diamantul a fost purtat de însuşi Krishna, care i-a împrumutat din strălucirea sa, însă ar fi fost furat în timp ce zeul dormea. Alte surse, "mai aproape de pământ", spun că diamantul ar fi fost găsit în albia unui râu, în anul 3.200 î. Hr..

La început, diamantul avea 793 de carate, dar a fost redus la 186 de un bijuter pe nume Borgio, care avea să sfârşească executat de maharajahul Aurungzebe, pe motiv că lucrase prea încet. În 1793, şahul Nadir din Persia a asediat oraşul Delhi. Potrivit legendei, o femeie din harem i-a spus că împăratul mogul Mohammed a ascuns diamantul în turban, astfel că Nadir a folosit un vicleşug: la petrecere, i-a propus să schimbe turbanele, în semn de prietenie. Mogulul nu a refuzat, pentru a nu-l insulta. Se spune că, la vederea diamantului, Nadir a putut să exclame doar: "Koh-i-noor" - "muntele de lumină".

In 1526, Zahir-ud-din Muhammad Babur, un descendent al lui Tamerlan, rege al unui mic regat muntos din Asia Centrala invadeaza Hindustanul cu o puternica armata dotata cu o artilerie care triumfa in batalia cu Ibrahim Lodi de la Panipat din 21 aprilie 1526. Imediat dupa lupta, Babur isi cheama fiul, Humayun si-i ordona sa mearga la Agra pentru a pazi comoara in timp ce el se indreapta spre Delhi. In 27 aprilie 1526 Babur e proclamat imparat al Hindustanului, iar cand soseste la Agra, Humayun ii prezinta un faimos diamant primit din partea familiei regale din Gwalior in schimbul protectiei. In timp el va avea cea mai incitanta istorie cunoscuta drept cea a diamantului Koh-i-Noor sau muntele luminii, cel mai mare la vremea aceea, fiind evaluat de Babur la ”2 zile si jumatate de hrana pentru intreaga lume”.
Koh-i-Noor (Muntele Luminii) a făcut parte iniţial din comoara capturată de la moguli de şahul Iranului, în 1739. Recucerit către Sikhs, a fost luată de Anglia când a cucerit Punjabul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de zis cu privire la articol? Nu te abtine, zi!

(accept critici constructive :D)