miercuri, 2 septembrie 2009

Extraterestrii in vizita la Parintele Cleopa

”Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am iesit să văd ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am văzut afară o lumină mare si în lumină, o masină de alamă cu multe roti.

Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: ”Ce cauti aici?” Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfintii Părinti. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Si când am văzut asa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în brate si numai atât am zis: ”Doamne Iisuse, nu mă lăsa!”

Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la usă! Si când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu masină si pe urmă a căzut si s-a făcut un zgomot mare de mi-au tiuit urechile până a doua zi la ora unu”.


Viaţa părintelui Cleopa scrisă de Arhimandritul Ioanichie Balan



O alta marturie ar fi urmatoarea:
"Timp de cinci ani am fost profesor de liceu, străbătând cărările vietii prin întunericul desfrâului si înflăcărându-mă de filosofia desartă după firea lumii, iar nu după Hristos. Si poate că as fi pierit cu desăvârsire dacă nu m-ar fi retinut întrucâtva faptul că trăiam împreună cu evlavioasa mea mamă si cu o soră care îsi petrecea viata cu multă luare-aminte, într-o neîntinată feciorie...
Într-o bună zi, plimbându-mă pe strada principală, m-am întâlnit si am făcut cunostintă cu un tânăr frumos, care se dădea drept francez. (...) Veni într-o bună zi la mine, poftindu-mă să mergem într-una din familiile mai sus pomenite si, pentru ca să mă înduplece mai usor, a început să îmi vorbească despre veselia si buna dispozitie care te întâmpină de cum păsesti pragul acelei case. Dar, după ce îmi spuse aceste cuvinte, la un moment dat începu să mă roage stăruitor să iesim afară din cabinetul în care ne aflam si să stăm în salon. Rugămintea lui mi se păru ciudată, si după ce i-am spus că am băgat de seamă de mai multe ori neplăcerea lui de a sta în odaia mea de lucru, l-am întrebat care e cauza. Apoi l-am retinut în cabinetul meu si din altă pricină: salonul se afla lângă camera mamei si sorei mele, unde n-ar fi fost frumos să vorbim despre felurite desertăciuni. El îsi mentinea totusi dorinta prin diferite siretlicuri. În cele din urmă, îmi spuse deschis următoarele:
- Pe raftul din fată se află printre cărti o Evanghelie. Eu cinstesc atât de mult această carte, încât îmi vine greu să vorbesc în fata ei despre lucrurile noastre pline de atâtea chestii neserioase... Te rog, du-o de aici, si atunci vom vorbi în toată libertatea.
Usuratic cum eram, am surâs când am auzit aceste cuvinte, am luat apoi Evanghelia din raft si i-am zis:
- Trebuia să-mi fi spus mai demult.
Si punându-i-o în mâini am bâiguit:
-Uite, pune-o singur în cealaltă cameră!...
Dar, minune, de-abia m-am atins de el cu Evanghelia si, în aceeasi clipă, tânărul se cutremură si se făcu nevăzut. Întâmplarea m-a uimit atât de puternic, încât, de spaimă, m-am prăbusit în nesimtire pe podea" (din Pelerinul Rus, daca nu ma insel)

Din toate astea aflam ca diavolii pot lua forma de om, deci chiar si de extraterestri, la nevoie.
"Povestea aceasta este bună de adormit copiii...", ar putea spune cineva. "De vină nu este cel care a scris-o, ci cei care au crezut cele scrise..." Este adevărat că această mărturie poate fi considerată mincinoasă, sau poate fi apreciată drept rod al unei imaginatii bolnăvicioase. Dar crestinii ortodocsi stiu că Pelerinul rus este una dintre cele mai importante cărti duhovnicesti si nu se îndoiesc de învătăturile si întâmplările descrise în ea.

Din aceasta putem sa tragem doi concluzii:
1. diavolii exista, ceea ce vedem din cand in cand pe cer sunt "minuni" ale Satanei pentru a ne slabi credinta si a ne face sa suferim o eternitate in iad
2. cel mai probabil, in acest caz, omul este singura fiinta din Univers, toti cei ce zic altceva sunt "profetii falsi, lupii in piei de oaie" (cum ii numeste Biblia), iar Universul are atatea stele si este asa de mare pentru un singur scop: acela de a vedea noi noaptea pe cer atatea puncte luminoase...

...sau putem zice ca toate astea sunt minciuni sau simple coincidente si sa mergem mai departe cu cercetarile :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de zis cu privire la articol? Nu te abtine, zi!

(accept critici constructive :D)