luni, 19 octombrie 2009

Raiul

Cum tot a aparut astazi un articol despre un alt ochi si cum nu vedem noi asa cum ar trebui, va prezint o poezie care vorbeste despre asa ceva. Va rog sa priviti aceasta poezie ca si o creatie artistica si nu ca pe o erezie/insulta la adresa invataturilor crestine. Va multumesc!

Domnul azi mi s-a infatisat
Si pentru o zi in rai m-a luat.
Ceea ce mi s-a aratat,
Pe mine mult m-a bucurat.

Atat de frumos era peisajul
Incat doresc sa va transmit mesajul,
Cel ce de mii de ani ne este zis
Si care nu va duce la pieris.

Iarba mai verde ca orice mar ,
Care la inceput de drum se afla.
Lumina mai galbena decat orice par,
Care la final de drum se afla.

Apa mai limpede decat o oglinda,
Iar caprioara sta asa de blanda,
Deoarece frica de om ea n-avea
Si prin padure se plimba aievea.

Muntii care ma inconjurau
Erau asa de mari, incat pareau
Ca sunt infiniti in albastrul cerului,
Ba chiar in negrul universului.

Minunile care mi s-au destins,
In mine o dorinta au aprins,
Anume sa nu mai pacatuiesc
Ca parte din acest loc sa alcatuiesc.

Domnul atunci, langa mine, a aparut
Si mi-a marturisit ca doar mi s-a parut
Ca sunt in Rai, caci eu de fapt inca pe pamant
Ma aflam, sub acelasi acoperamant
Sub care de cand m-am nascut
L-am (nu)preabinecunoscut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de zis cu privire la articol? Nu te abtine, zi!

(accept critici constructive :D)