duminică, 1 noiembrie 2009

O comoara pierduta 2

Acum si continuarea:

Ajunşi la uşa de la intrare, cu inima cât un purice, au tras toţi trei deodată de clanţă. Cu un zgomot asurzitor, uşile au fost deschise şi o nouă încăpere li s-a înfăţişat înaintea ochilor: era un hol mare, cu nişte scări chiar pe centru şi cu un candelabru poleit cu aur. Pânzele de păianjen se găseau din plin, iar crăpăturile şi mucegaiul nu se ruşinau de ei. Cu Talbot în faţă, Madison şi Felicia una lângă alta, grupul s-a deplasat către grădina interioară. Era exact acolo unde se aşteptau: în mijlocul clădirii.
Fără să piardă nicio secundă, fiecare a luat câte o sapă în mână şi au început să scormonească după celebra comoară. Cu trei minute înainte de miezul noptii, Madison loveşte ceva tare. Îşi cheamă prietenii să o ajute să sape mai repede. Bănuielile lor s-au adeverit: era chiar cufărul cu comori. L-au prins toti trei cât au putut ei de bine şi l-au tras la suprafaţă. Se felicită reciproc pentru munca depusă şi sparg cu un flex lacătul ruginit. Chiar în momentul în care au deschis capacul, un dong mare s-a auzit, urmat la scurtă perioadă de un altul şi un altul…Se făcuse miezul nopţii. Era Halloween, chiar momentul în care fantomele apar, iar zombie se nasc. Aventurierii aceştia nu cred în asemenea mituri, dar au tras o sperietură zdravănă când a bătut ceasul. Le-a trecut repede şi s-au minunat de comoara găsita: înauntru era plin de aur, giuvaiere si monede vechi. Au pus repede prada în cărucior, s-au luat unii pe alţii de mână şi s-au îndreptat spre ieşire.
Nici nu au prins bine clanţa, că uşa s-a deschis singură. Madison s-a prins rapid de gâtul lui Talbot (am uitat să menţionez că şi ea îl place, dar tot in secret...), iar Felicia a prins-o prinde pe Madison de umăr. Încetul cu încetul, cei trei au înaintat. Chiar când se aflau în dreptul scărilor, o fantoma a apărut de nicăieri şi i-a speriat pe micii aventurieri. Fără să aibă timp să conştientizeze ceea ce li s-a întâmplat, au luat-o la goană în direcţia opusă (cu tot cu pradă, se putea?). În timp ce fetele se întrebau ce era şi nu găseau altceva ce putea fi decât o fantomă, Talbot a ramas şceptic şi rece, explicându-le că în cel mai rău caz, era doar o halucinaţie comună, cum a citit undeva că se poate întampla.
După ce le-a liniştit bine, s-au îndreptat din nou către ieşire. De data asta, cu câte un obiect solid în mână –pentru orice eventualitate. Era o tensiune care se putea tăia cu cuţitul, o linişte de auzeai musca. Fiecare pas al lor era mai lin decât cel al pisicii…când, la un moment dat, chiar când dădeau să deschidă uşile, trei fantome (conduse de cea a contelui de Himptonburt) au apărut în faţa lor, iar doi scheleţi au deschis uşile şi au intrat. Cuprinşi de o teamă uluitoare, toţi trei (până şi şcepticul Talbot) s-au convins de existenţa forţelor supranaturale de Halloween şi au fugit cât i-au ţinut picioarele prin casa bântuită, până au ajuns la o înfundatura. Bineinteles, urmăriţi de aceste entităţi ale răului.
De frică că nu vor supravieţui, deodată şi într-un glas, atât Madison, cât şi Talbot, şi-au mărturisit unul altuia sentimentele. Amândoi au rămas cât se poate de miraţi, dar şi fericiţi. Felicia la fel… La aceasta întâmplare au fost martore şi avatarele acestei sărbători a morţilor. Amintindu-şi cu nostalgie de prima lor iubire pe când erau înca vii, au decis îi lase pe profanatori în viaţa, dacă returnează comoara întreagă.
În conformitate cu cererea primită, cei trei au îngropat la loc averea cu tristeţe, dar, în acelaşi timp, cu fericire mare în suflet, că cei doi şi-au recunoscut iubirea şi, astfel, au scăpat cu viaţă. Toţi trei au învăţat o lecţie importantă: “Scopul nu scuze mijloacele”. Păcat că aproape i-a costat cea mai de preţ avuţie a lor--viata...În prezent, cei doi înca se mai iubesc şi, cine ştie, poate o să auzim clopotele de nuntă în curând.

Ei, ce parere aveti?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de zis cu privire la articol? Nu te abtine, zi!

(accept critici constructive :D)