luni, 2 mai 2011

Geneza - comentariu propriu

In primul rand doresc sa specific ca prin acest articol nu doresc sa aduc o insulta invataturilor crestine-este simpla mea opinie, in calitate de om "simplu". Acum ca am stabilit asta, sa incep.
Biblia incepe cu cartea numita Geneza. Un sinonim ar fi "crearea". Prima propozitie suna cam asa: "La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul". Pe ebraica, cuvantul Dumnezeu este un plural, anume Elohim (sg. Eloah). Traducerea exacta ar fi fost: "La inceput, Dumnezeii au facut cerurile si pamantul." Oricine doreste sa conteste aceasta afirmatie, rog mai intai sa dea o cautare pe Google. Daca erau doi Dumnezei, sunt sigur ca un educat precum Moise ar fi scris clar "ambii". In concluzie, de aici se trage idea unei Sfinte Treimi, dupa evenimentul "Isus". Acest plural este folosit cu adejctive la singular, pentru a marca ideea clara ca toate aceste persoane (deci minim 3) au acelasi rang de Dumnezeu si sunt egali din toate punctele de vedere.
Urmatoarea legenda a fost "furata" de pe site-ul dacia.org:'Cind Marelui Zeu, zeului suprem, i-a placut de Pamint si a decis sa-l populeze, El a dat nastere, prin a sa respiratie, la sapte Zei ai Genezei. Conducatorul acestui grup fiind Daksha; asa cel putin ne spune o veche legenda vedica. Daksha, dupa ce s-a uitat peste tot Pamintul, a gasit cel mai frumos loc, unde munti mindri, acoperiti de zapezi dadeau nastere la dealuri blinde, vai si riuri argintii, ce se uneau formind un urias ochi, un ochi de ape, unde geneza putea sa inceapa. Aceasta zona EL, Daksha, a populat-o in timpul noptii, cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubiti, "alesii lumii"(The chosen people), care vor popula si stapini lumea. In timpul zilei, cei sapte zei primordiali ai genezei au continuat sa populeze Pamintul cu tot felul de animale, cind El , Daksha si-a dat seama ca a uitat cum sa-i inmulteasca pe ai sai fii, pe alesii lumii, pe Daci. Asa ca EL va crea femeia si, dupa multe incercari, va descoperi si secretul uitat. Daksha va ramine cunoscut in mitologia vedica (cea mai veche mitologie din lume) ca zeu al genezei si al...sexului. Fiii lui iubiti, Dacii, vor stapini Pamintul.' Observam ca avem iarasi 7 zei ai Genezei, precum apare si in esoterism si, putin schimbat (respectiv 700), in credintele Miscarii Raeliene.
"Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor." - aflam cat se poate de clar ca la inceput, Terra era acoperita in intregime de apa, nu exista uscat. "Duhul lui Dumnezeu"-Duhul Dumnezeilor. Daca ne gandim la o definitie a Duhului, acesta este o fiinta imateriala, supranaturala. Cum ar veni atunci, Duhul Dumnezeilor? Care e acela? Am putea gandi in felul urmator: Elohim locuiesc intr-o lume superioara, unitara. Oamenii, atunci cand fac calatorii astrale (in alte planuri existentiale), isi lasa duhul liber, iar el face drumul. Am putea extrapola si sa zicem ca esenta lor supraveghea indeaproape evolutia planetei noastre.
"Dumnezeii au zis: 'Sa fie lumina!' si a fost lumina"..."Si Dumnezeii au despartit lumina de intuneric" -cand zicem ceva, spunem cuvinte. Inainte de a fi cuvantul, este gandul. Uite ce frumos am dovedit legea atractiei :). Bineinteles, inainte de a crea lumina, s-au gandit la ea, la proprietatile pe care urmeaza sa le aiba etc. (putem vedea asta in urmatoarele doua versete, in care Dumnezeii zic si apoi fac). Observam puterea nemarginita si absoluta: "si a fost"-doar pentru ca au zis. Daca am gandi ca si in zilele noastre, atunci acest "au zis" suna oarecum cu "au hotarat", deci dupa o sedinta de planificare, proiectare. In a doua propozitie observam ca lumina si intunericul erau o data una si aceasi. O data cu intrarea in dualitate, lumina a avut si un adversar: intunericul. Asa s-a nascut frumoasa poveste a lui Il Separatio...entitatea neutra care desparte doua notiuni materiale opuse (lumina-intuneric;bine-rau;barbat-femeie etc.).

"aceasta a fost ziua intai"-cuvantul folosit in ebraica inseamna atat "zi", cat si "perioada de timp". Cuvinte ca si "seara" si "dimineata" sunt folosite cu sense metaforic, pentru a intelege mai clar aceste delimitari ale planului de creatie. Astfel, cele 7 zile nu sunt zile, ci perioade de timp care puteau dura atat o secunda, cat si miliarde de miliarde de ani. Poate altii au impartit aceste "zile" mai bine. Deci, pentru ateisti, uitati ca Biblia nu afirma ca Pamantul a fost creat in 6 zile.
Trec direct la facerea primului om:
"Domnul Dumnezeu (probabil Dumnezeu Tatal-asa cum orice grup are un conducator, asa o fi si acolo, nu?-PS: nu sunt primul care afirma asta) a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu." - uitati ce exprimare: suflet viu, nu corp. Din start putem deduce ca, la origini, omul este mult mai mult decat ceea ce este azi. "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra....a facut pe om dupa chipul Sau;...;parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut." -nu mai e nevoie sa zic din nou ca se afirma fara nicio traducere multitudinea lui Dumnezeu. Sa vedem ce putem zice despre chipul si asemanarea Sa: se zice clar ca inainte sa-l puna pe Adam in Eden si sa i-o faca pe Eva, Dumnezeii au creat si o parte femeiasca egala lui Adam. Aceasta este Lilith, despre care am vorbit deja intr-un alt articol. A facut chip de femeie si chip de barbat, dupa chipul Sau/Lor...poate se refera la elementele fetei: ochi, gura, nas, urechi etc. Ne-a facut totusi dupa asemanarea Lor. Asta nu inseamna ca aratam ca si ei - un invatat ca Moise stia ca a zis asta prin chip. Inseamna ca eram perfecti, posedam calitati divine, precum povesteste legenda (nu mitul) hindus.
Geneza, capitolul 2, versetele 8-17 se vorbeste despre Eden, gradina legendara. Dupa parerea mea umila, aceasta gradina nu era din acest plan. Ea se afla intr-un plan existential superior, de aceea nu o putem vedea (desi are coordonate destul de exacte aici...). In versetul 16, Domnul Dumnezeu ii zice omului sa nu manance din pomul cunoasterii binelui si a raului. Daca suntem adeptii teoriei care zice ca toata Biblia este scrisa sub inspiratia Duhului Sfant, atunci fac o paralela cu Ezechiel, capitolul 3, versetul 1, unde un inger ii zice "ia sulul acesta si mananca". Daca extrapolam putin, pomul cunoasterii binelui si raului nu era marul din gradina, ci o sursa astrala de cunoastere/intrare in dualitate. Fructul era un simbol al intrarii. Sarpele are iarasi rol metaforic, reprezentand-o pe Lilith (vedeti de ce nu e buna gelozia?!). Caderea in pacat are si ea sens metaforic, reprezentand caderea in dualitate. Am cazut dintr-o lume unitara, perfecta, ideala, intr-una marcata de extreme. Desigur, doar una este drumul care duce spre Mantuire/Eliberare/Iluminare si cum o mai numesc alte religii ale lumii!
"Iata, omul a devenit acum asemeni Noua, cunoscand Binele si Raul."
Din perspectiva mea, aceasta este creatia omului si decaderea in pacat. Repet: nu doresc sa jignesc pe nimeni prin aceste afirmatii, deci imi pare rau daca considerati ca va sunt zdruncinate principiile.
O zi buna! :)